sorinnica.ro/cum-recunosti-ca-nu-ai-nevoie-de-mai-multa-motivatie-ci-de-mai-multa-claritate

În discursul popular despre succes, productivitate și dezvoltare personală, motivația este adesea prezentată ca ingredientul esențial al schimbării. Atunci când amânăm un proiect, renunțăm la un obiectiv sau ne simțim blocați într-o anumită etapă a vieții, concluzia apare aproape automat: „Nu sunt suficient de motivat”.

Deși motivația joacă un rol important în comportamentul uman, psihologia contemporană sugerează că dificultățile de acțiune nu sunt întotdeauna rezultatul lipsei de motivație. În multe situații, oamenii nu au nevoie de mai mult entuziasm, energie sau voință, ci de mai multă claritate cu privire la ceea ce își doresc, de ce își doresc acel lucru și care sunt pașii concreți necesari pentru a ajunge acolo.

Confuzia dintre lipsa de motivație și lipsa de claritate poate conduce la un cerc vicios. Persoana caută permanent surse externe de inspirație – cărți motivaționale, videoclipuri, citate sau cursuri – însă, după o scurtă perioadă de entuziasm, revine în același punct. Nu pentru că nu își dorește schimbarea, ci pentru că direcția rămâne neclară.

Un prim semn că problema este claritatea și nu motivația apare atunci când aveți multe idei, dar puține acțiuni concrete. Poate că vă gândiți frecvent la schimbarea carierei, la dezvoltarea unui proiect personal sau la îmbunătățirea sănătății, însă nu reușiți să identificați primul pas realist. În astfel de situații, creierul nu se confruntă neapărat cu lipsa energiei psihologice, ci cu dificultatea de a transforma o intenție generală într-un plan concret.

Cercetările din psihologia cognitivă arată că oamenii tind să acționeze mai eficient atunci când obiectivele sunt specifice și clar definite. Cu cât scopul este mai vag, cu atât probabilitatea amânării crește. Este mult mai dificil să începi ceva atunci când obiectivul este formulat ca „vreau să fiu mai fericit” decât atunci când este formulat ca „voi dedica 20 de minute zilnic unei activități care îmi face plăcere”.

Un alt indicator al lipsei de claritate este sentimentul persistent de suprasolicitare. Uneori, oamenii interpretează această stare ca pe o lipsă de disciplină sau de ambiție. În realitate, ea poate apărea atunci când există prea multe obiective simultane și prea puțină prioritizare.

Atunci când încercăm să schimbăm totul în același timp – cariera, relația, stilul de viață, sănătatea și dezvoltarea personală – atenția se fragmentează. Creierul este obligat să gestioneze numeroase direcții concurente, iar rezultatul poate fi paralizia decizională. În astfel de momente, întrebarea utilă nu este „Cum mă motivez mai mult?”, ci „Care este cel mai important lucru asupra căruia merită să mă concentrez acum?”.

Claritatea este strâns legată și de înțelegerea propriilor valori. Multe obiective sunt preluate din mediul social fără a fi analizate în profunzime. O persoană poate urmări succesul profesional, acumularea de bunuri materiale sau anumite standarde de performanță deoarece acestea sunt apreciate de ceilalți, nu pentru că reflectă propriile valori.

În astfel de situații, motivația tinde să fie instabilă. Este dificil să investim constant energie într-o direcție care nu are o semnificație personală autentică. De aceea, clarificarea valorilor reprezintă una dintre cele mai importante intervenții utilizate în numeroase abordări psihoterapeutice contemporane. Atunci când știm ce este cu adevărat important pentru noi, comportamentele devin mai coerente și mai sustenabile.

De asemenea, există situații în care oamenii așteaptă să apară motivația înainte de a începe să acționeze. Din perspectivă psihologică, această strategie este adesea ineficientă. Cercetările privind schimbarea comportamentală sugerează că, de multe ori, motivația nu precede acțiunea, ci apare ca rezultat al acesteia.

Cu alte cuvinte, nu ne simțim întotdeauna motivați înainte de a începe. Uneori, începem cu pași mici și descoperim motivația pe parcurs. Însă pentru a face acel prim pas avem nevoie de claritate: să știm ce urmează să facem, când și cum.

Un alt semn important este tendința de a căuta permanent soluția perfectă. Persoanele care nu au claritate confundă adesea planificarea cu progresul. Analizează excesiv opțiunile, compară scenarii și caută certitudini absolute înainte de a lua o decizie. În realitate, foarte puține decizii importante vin cu garanții complete.

Claritatea nu înseamnă să avem toate răspunsurile. Înseamnă să avem suficientă înțelegere pentru a face următorul pas. De multe ori, direcția devine mai clară pe măsură ce avansăm, nu înainte de a începe.

Poate că una dintre cele mai importante întrebări pe care ne-o putem adresa atunci când ne simțim blocați este aceasta: „Știu exact ce trebuie să fac în continuare?”. Dacă răspunsul este neclar, este posibil ca problema să nu fie lipsa motivației.

În multe cazuri, oamenii nu au nevoie de mai multă inspirație, de mai multă presiune sau de mai multă autodisciplină. Au nevoie să încetinească suficient de mult încât să își clarifice obiectivele, prioritățile și valorile.

Motivația poate oferi energie pentru schimbare, însă claritatea oferă direcția. Iar fără direcție, chiar și cea mai mare cantitate de motivație riscă să fie consumată fără rezultate semnificative.

Notă clinică

Acest material are scop informativ și educațional și nu înlocuiește evaluarea realizată de un specialist. Dacă dificultățile de luare a deciziilor, procrastinarea, lipsa direcției sau sentimentul persistent de blocaj afectează semnificativ funcționarea profesională, academică sau personală, este recomandată consultarea unui psiholog clinician sau psihoterapeut.

Bibliografie

Locke, E.A. and Latham, G.P. (2019) New Developments in Goal Setting and Task Performance. New York: Routledge.

Ryan, R.M. and Deci, E.L. (2020) Self-Determination Theory: Basic Psychological Needs in Motivation, Development, and Wellness. New York: Guilford Press.

Clear, J. (2018) Atomic Habits. New York: Avery.

Hayes, S.C., Strosahl, K.D. and Wilson, K.G. (2016) Acceptance and Commitment Therapy: The Process and Practice of Mindful Change. 2nd edn. New York: Guilford Press.

Schwartz, B. (2004) The Paradox of Choice: Why More Is Less. New York: HarperCollins.

Gollwitzer, P.M. and Oettingen, G. (2016) ‘Planning promotes goal striving’, in Vohs, K.D. and Baumeister, R.F. (eds.) Handbook of Self-Regulation. 3rd edn. New York: Guilford Press, pp. 223–241.