sorinnica.ro/poti-avea-o-viata-echilibrata-fara-sa-stii-ce-urmeaza

Uneori avem impresia că echilibrul va apărea atunci când lucrurile vor deveni, în sfârșit, previzibile. Când vom ști ce se întâmplă la serviciu, unde va fi relația peste un an, ce alegere este cea bună, dacă vom avea suficienți bani, dacă sănătatea va rămâne bună, dacă planurile noastre vor ieși așa cum ne-am imaginat.

Paradoxul este că viața nu ne oferă aproape niciodată acest moment de certitudine.

Și poate că de aceea încercăm atât de mult să îl construim. Facem planuri, verificăm, anticipăm, analizăm scenarii, căutăm confirmări și ne gândim de zece ori la aceeași decizie. Nu este neapărat o problemă. Planificarea ne poate ajuta să ne organizăm viața.

Problema apare atunci când planificarea nu mai este un instrument, ci devine condiția în care ne permitem să fim liniștiți.

„O să fiu bine când voi ști sigur.”

Doar că acel „sigur” se mută mereu mai departe.

Ai primit răspunsul pe care îl așteptai, dar apare imediat o altă necunoscută. Ai rezolvat o problemă financiară și începi să te întrebi ce se va întâmpla anul viitor. Ai clarificat o situație din relație, apoi apare întrebarea dacă lucrurile vor rămâne la fel. Ai făcut o alegere și, aproape imediat, mintea începe să caute dovada că ai ales corect.

În astfel de momente, nu lipsa informațiilor este neapărat problema. Ne este greu să suportăm faptul că informațiile nu pot fi niciodată complete.

Psihologia numește această tendință intoleranță la incertitudine: dificultatea de a tolera faptul că viitorul nu poate fi cunoscut sau controlat în totalitate. O meta-analiză amplă a găsit o asociere moderată între intoleranța la incertitudine și simptome din mai multe categorii psihologice, iar cercetările o tratează ca pe un factor transdiagnostic important.

Dar pentru viața de zi cu zi există o consecință mai puțin spectaculoasă și poate mai importantă: începi să amâni prezentul până când viitorul devine suficient de clar.

Nu te relaxezi încă. Nu te bucuri încă. Nu te hotărăști complet. Nu te implici pe deplin.

Aștepți.

„După ce aflu.”
„După ce mă lămuresc.”
„După ce văd cum evoluează.”
„După ce sunt sigur.”

Numai că uneori această așteptare poate dura ani.

A avea o viață echilibrată nu presupune să renunți la planuri. Presupune să poți face planuri fără să ceri viitorului o garanție înainte de a începe să trăiești.

Aici apare conceptul de flexibilitate psihologică. El se referă, în esență, la capacitatea de a rămâne în contact cu ceea ce se întâmplă în prezent și de a continua să acționezi în direcția lucrurilor importante pentru tine chiar și atunci când apar emoții dificile, gânduri neplăcute sau situații pe care nu le poți controla. Cercetările recente o asociază cu o stare de bine mai bună, iar flexibilitatea poate fi privită ca opusul încercării rigide de a elimina orice disconfort înainte de a merge mai departe.

Poate că aceasta este una dintre cele mai interesante schimbări de perspectivă: echilibrul nu este rezultatul certitudinii, ci al capacității de adaptare.

Poți spune: „Nu știu ce va fi, dar știu ce pot face astăzi.”

Nu este o frază spectaculoasă. Tocmai de aceea este atât de utilă.

Nu știi cum va arăta relația peste cinci ani, dar poți decide cum vrei să te porți în relația de acum. Nu știi dacă alegerea profesională va fi cea mai bună din viața ta, dar poți aduna informațiile pe care le ai și poți face următorul pas. Nu știi dacă planul va funcționa exact cum l-ai imaginat, dar poți rămâne suficient de flexibil încât să îl modifici.

A tolera necunoscutul nu înseamnă să devii indiferent. Înseamnă să nu transformi necunoscutul într-o catastrofă doar pentru că nu îl poți controla.

Cercetările asupra reglării emoționale arată că intoleranța la incertitudine este asociată cu folosirea mai frecventă a unor strategii maladaptative de reglare emoțională și cu utilizarea mai redusă a unor strategii adaptative.

De aceea, uneori problema nu este întrebarea „Ce se va întâmpla?”, ci numărul de ore pe care le petreci încercând să obții un răspuns imposibil de obținut încă.

Poți verifica de trei ori același lucru. Poți cere încă o opinie. Poți reface același scenariu în minte. Poți căuta încă o informație. Și toate acestea îți pot da, pentru câteva minute, impresia că te apropii de control.

Dar controlul și siguranța nu sunt același lucru.

Poate că siguranța matură arată altfel: „Chiar dacă lucrurile se schimbă, voi putea observa ce am de făcut atunci.”

Această convingere este foarte diferită de „Trebuie să știu de acum ce se va întâmpla”.

Și poate explica de ce uneori oamenii care au vieți aparent foarte bine organizate rămân totuși într-o stare continuă de tensiune. Nu le lipsește structura. Le lipsește permisiunea de a exista într-o viață care nu este încă decisă în toate detaliile.

Un studiu care a analizat persoane cu vârste între 11 și 89 de ani a găsit că intoleranța la incertitudine și flexibilitatea psihologică au avut roluri distincte în legătură cu sănătatea mintală. Rezultatul interesant este că aceste procese nu aparțin unei singure etape de vârstă: felul în care răspundem la necunoscut poate conta pe parcursul întregii vieți.

Poate că merită, așadar, să schimbi puțin întrebarea pe care ți-o pui atunci când viitorul te neliniștește.

Nu doar „Cum pot afla ce urmează?”, ci „Cum vreau să fiu eu dacă încă nu știu?”

Calm sau curios?
Prudent, dar nu paralizat?
Atent, dar nu permanent în alertă?
Capabil să schimb direcția fără să consider asta un eșec?

Poate că o viață echilibrată nu este cea în care toate piesele viitorului sunt deja așezate.

Este viața în care, chiar dacă nu știi încă imaginea completă, nu încetezi să trăiești partea de drum pe care o ai acum în față.

Notă clinică

Dacă incertitudinea produce îngrijorare persistentă, verificări repetate, dificultăți de decizie, evitare, insomnie sau o stare constantă de tensiune, poate fi utilă o discuție cu un psiholog sau psihoterapeut. Intoleranța la incertitudine este asociată cu mai multe forme de distres psihologic, însă simplul fapt că îți dorești claritate sau că te preocupă viitorul nu constituie, în sine, o problemă clinică.

Bibliografie

Chalghaf, N., et al. (2026) ‘Psychological Flexibility and Mental Health: Theoretical Foundations, Empirical Support, and Applications Across Clinical Contexts’, Psychology Research and Behavior Management, 19, 596070.

McEvoy, P.M., Hyett, M.P., Shihata, S., Price, J.E. and Strachan, L. (2019) ‘The impact of methodological and measurement factors on transdiagnostic associations with intolerance of uncertainty: A meta-analysis’, Clinical Psychology Review, 73, 101778.

Näsling, J., Åström, E., Jacobsson, L. and Ljungberg, J.K. (2024) ‘Effect of Psychotherapy on Intolerance of Uncertainty: A Systematic Review and Meta-Analysis’, Clinical Psychology & Psychotherapy, 31(4), e3026.

Ong, C., Barthel, A.L. and Hofmann, S.G. (2024) ‘The Relationship Between Psychological Inflexibility and Well-Being in Adults: A Meta-Analysis of the Acceptance and Action Questionnaire’, Behavior Therapy, 55(1), pp. 26–41.

Sahib, A., Chen, J., Cárdenas, D. and Calear, A.L. (2023) ‘Intolerance of uncertainty and emotion regulation: A meta-analytic and systematic review’, Clinical Psychology Review, 101, 102270.

Okayama, S., Minihan, S., Andrews, J.L. et al. (2024) ‘Intolerance of uncertainty and psychological flexibility as predictors of mental health from adolescence to old age’, Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology, 59(12), pp. 2361–2368.