sorinnica.ro/revenge-bedtime-procrastination-amani-somnul-telefon

Este ora două dimineața. Știi că trebuie să te trezești devreme, îți simți ochii obosiți și nici măcar nu te mai bucuri cu adevărat de ceea ce urmărești pe telefon. Totuși, mai deschizi un videoclip, mai citești câteva comentarii, mai verifici ceva. Îți spui că te culci după următorul clip, dar momentul acela se amână din nou.

Poate că nu îți lipsește somnul. Poate că îți lipsește timpul în care să simți că viața îți aparține.

Fenomenul este cunoscut sub numele de revenge bedtime procrastination, o expresie care descrie tendința de a amâna intenționat ora de culcare pentru a recupera, în timpul nopții, o parte din timpul liber care a lipsit peste zi. Nu este un diagnostic psihologic, ci o formă particulară de amânare a somnului, studiată în literatura de specialitate sub denumirea de bedtime procrastination (Kroese et al., 2014).

Cuvântul „răzbunare” surprinde ceva important. Nu te răzbuni neapărat pe o persoană sau pe o responsabilitate anume, ci pe sentimentul că întreaga zi a fost ocupată de lucruri pe care trebuia să le faci. Ai răspuns la mesaje, ai respectat termene, ai rezolvat probleme, ai fost disponibil pentru ceilalți și ai bifat sarcinile care nu puteau fi amânate. Iar când, în sfârșit, nu mai cere nimeni nimic de la tine, apare impulsul de a nu încheia ziua.

Somnul devine aproape un ultim lucru la care trebuie să renunți pentru a te întoarce la obligații. Dacă te culci, timpul tău liber s-a terminat. Dacă mai rămâi treaz, măcar pentru încă o oră, ai senzația că ai recuperat ceva.

Aici se află paradoxul: încerci să recâștigi controlul asupra timpului tău folosind tocmai timpul de care ai nevoie pentru a te reface.

Telefonul face această negociere extrem de ușoară. Nu trebuie să iei o decizie importantă sau să depui un efort considerabil. Conținutul se succedă fără o limită naturală: un videoclip devine trei, o căutare se transformă în alte zece, iar o conversație aparent banală te ține treaz mai mult decât ai anticipat. Nu este nevoie să te distrezi extraordinar pentru a continua. Este suficient să existe mereu ceva următor.

Uneori, nici nu mai cauți plăcerea, ci amânarea momentului în care nu vei mai putea face nimic pentru tine. Diferența contează: poți continua să derulezi ecranul chiar și atunci când activitatea a încetat să fie relaxantă. Ceea ce menține comportamentul nu este întotdeauna satisfacția oferită de conținut, ci reticența de a renunța la singurul interval perceput ca fiind liber.

Cercetările arată că amânarea orei de culcare este asociată cu o durată mai scurtă a somnului, o calitate mai slabă a acestuia și o oboseală mai accentuată în timpul zilei. O analiză sistematică și o meta-analiză publicate de Hill și colaboratorii (2022), care au inclus 43 de studii, au identificat și asocieri cu autocontrolul mai redus și cu preferința pentru activitatea de seară. Aceste rezultate descriu asocieri, nu demonstrează că același mecanism explică toate situațiile.

De aceea, soluția nu este întotdeauna să îți impui mai multă disciplină. Dacă întreaga zi este organizată în jurul productivității, iar timpul personal rămâne doar ceea ce se întâmplă după ce toate celelalte au fost rezolvate, recomandarea de a te culca mai devreme poate suna ca o nouă obligație. Îți cere să renunți la puținul timp care îți aparține fără să îți ofere nimic în schimb.

Poate fi mai util să te întrebi ce anume încerci să recuperezi noaptea. Ai nevoie de liniște, de divertisment, de intimitate, de sentimentul că nu trebuie să răspunzi nimănui sau pur și simplu de un interval în care să nu fii responsabil pentru nimic? Răspunsul contează, fiindcă odihna și timpul personal nu sunt nevoi identice, chiar dacă ambele contribuie la starea de bine.

Dacă îți lipsește autonomia, încearcă să creezi un spațiu pentru tine înainte de a ajunge la epuizare. Poate fi o jumătate de oră în care să citești, să te plimbi, să asculți muzică sau să nu faci absolut nimic util. Important este ca acel interval să nu devină încă o sarcină pe care trebuie să o îndeplinești perfect.

Poți, de asemenea, să stabilești dinainte un moment în care închei activitatea de pe telefon, să îl lași la încărcat în afara patului ori să alegi ceva cu un final clar, în locul unui flux nesfârșit de conținut. Nu pentru a te pedepsi, ci pentru a face mai ușoară tranziția către somn. O limită funcționează mai bine atunci când protejează o nevoie, nu când se transformă într-o nouă luptă cu tine însuți.

Merită să privești și dincolo de rutina de seară. Dacă nu există aproape niciun moment al zilei în care să te simți liber, poate că problema nu se rezolvă exclusiv prin schimbarea obiceiurilor de somn. Uneori, este nevoie să renegociezi responsabilități, să reduci așteptări nerealiste sau să recunoști că programul actual îți consumă mai multe resurse decât poți recupera.

Nu fiecare noapte târzie ascunde o nemulțumire profundă. Uneori, pur și simplu pierdem noțiunea timpului. Dar când tiparul se repetă, deși știm cât de obosiți vom fi a doua zi, merită să ne întrebăm ce face atât de greu de încheiat o zi obișnuită.

Poate că nu ai nevoie să înveți doar cum să lași telefonul din mână. Poate ai nevoie să construiești o zi în care să nu aștepți până la ora două dimineața pentru a simți că ai avut puțin timp pentru tine.

Notă clinică

Amânarea repetată a somnului poate contribui la oboseală și la dificultăți de funcționare în timpul zilei. Dacă problemele persistă, dacă nu reușești să adormi chiar și atunci când îți propui să te culci sau dacă apar modificări importante ale dispoziției și ale funcționării zilnice, este recomandată discutarea situației cu un medic sau cu un specialist în sănătatea mintală. Amânarea somnului nu trebuie confundată automat cu insomnia și nici explicată exclusiv prin lipsa autocontrolului.

Bibliografie

Cleveland Clinic (2023) ‘What is Revenge Bedtime Procrastination?’, Cleveland Clinic Newsroom, 18 December. Disponibil la: https://newsroom.clevelandclinic.org/2023/12/18/what-is-revenge-bedtime-procrastination (Accesat: 19 octombrie 2026).

Hill, V.M., Rebar, A.L., Ferguson, S.A., Shriane, A.E. și Vincent, G.E. (2022) ‘Go to bed! A systematic review and meta-analysis of bedtime procrastination correlates and sleep outcomes’, Sleep Medicine Reviews, 66, 101697. doi: 10.1016/j.smrv.2022.101697.

Kroese, F.M., De Ridder, D.T.D., Evers, C. și Adriaanse, M.A. (2014) ‘Bedtime procrastination: introducing a new area of procrastination’, Frontiers in Psychology, 5, 611. doi: 10.3389/fpsyg.2014.00611.