sorinnica.ro/vara-aceasta-ofera-copilului-ceva-ce-nu-incape-in-bagaj

Înainte de fiecare vacanță, părinții fac liste. Haine, costume de baie, pălării, creme de protecție, medicamente, jucării, încărcătoare, acte. Ne preocupă firesc să nu uităm nimic din ceea ce copilul ar putea avea nevoie. Cu cât este mai mic, cu atât bagajul pare mai mare. Și totuși, există un lucru pe care niciun troler nu îl poate transporta, deși este, probabil, cel mai valoros cadou pe care îl putem oferi unui copil.

Nu îl putem cumpăra dintr-un magazin și nici nu ocupă spațiu în portbagaj. Nu se împachetează și nu poate fi uitat într-o cameră de hotel. Este sentimentul că, pentru câteva zile, părintele este cu adevărat prezent.

Vacanțele au devenit, pentru multe familii, proiecte care trebuie organizate impecabil. Rezervările sunt făcute din timp, programul este atent planificat, iar fiecare zi trebuie să fie suficient de interesantă încât să merite fotografiată. Fără să ne dăm seama, riscăm să transformăm concediul într-o succesiune de obiective bifate, în loc să îl trăim ca pe o ocazie de a ne regăsi unii pe ceilalți.

Copiii nu măsoară valoarea unei vacanțe în numărul locurilor vizitate. Ei nu pleacă acasă făcând clasamente între plaje, hoteluri sau restaurante. Ceea ce rămâne cu adevărat în memoria lor este felul în care s-au simțit alături de oamenii pe care îi iubesc. Au simțit că părinții aveau timp pentru ei? Au râs împreună? Au avut libertatea să pună întrebări fără ca cineva să se grăbească? Au simțit că sunt ascultați?

Psihologia dezvoltării arată că relația dintre părinte și copil se construiește prin mii de interacțiuni aparent obișnuite. Nu sunt necesare gesturi spectaculoase pentru ca un copil să se simtă iubit. Uneori este suficient ca un adult să se așeze lângă el pe nisip și să construiască un castel fără să se uite la ceas. Alteori este suficient să îl lase să povestească, chiar dacă povestea pare lungă și lipsită de importanță pentru un adult.

Paradoxal, în vacanță avem mai mult timp împreună, dar nu întotdeauna mai multă prezență. Telefonul continuă să sune, mesajele continuă să apară, iar tentația de a răspunde rapid este mare. Chiar și atunci când nu lucrăm, mintea poate rămâne conectată la responsabilitățile de acasă. Copiii observă aceste lucruri. Ei nu înțeleg toate motivele, dar simt când atenția părintelui este împărțită.

Există un motiv pentru care cei mai mulți adulți își amintesc copilăria prin imagini simple. O înghețată mâncată pe o bancă. O plimbare de seară. Un joc inventat pe loc. O furtună privită de pe terasă. Rareori povestim despre programul perfect al unei vacanțe. Povestim despre emoțiile pe care le-am trăit.

Același lucru se întâmplă și în copilăria celor mici de astăzi. Peste ani, este puțin probabil să își amintească toate obiectivele turistice. Dar este foarte posibil să își amintească dimineața în care ați privit răsăritul împreună, seara în care ați râs fără motiv sau momentul în care v-ați plimbat desculți prin apă, fără grabă și fără un plan.

Există și o presiune pe care mulți părinți o simt fără să o recunoască. Dorința de a crea copilului o vacanță perfectă. Să nu se plictisească, să fie impresionat, să aibă parte de experiențe memorabile în fiecare zi. Intenția este frumoasă, însă poate ascunde ideea că iubirea trebuie demonstrată prin cât de mult oferim.

Copiii au nevoie de experiențe, dar au nevoie și de spațiu. Au nevoie de momente în care să nu se întâmple nimic extraordinar. Tocmai în aceste clipe apar conversațiile spontane, întrebările neașteptate și jocurile inventate din câteva pietre, un băț și puțină imaginație. Pentru un copil, plictiseala nu este întotdeauna un lucru de evitat. De multe ori, ea este începutul creativității.

Vara oferă un ritm diferit. Zilele sunt mai lungi, programul este mai flexibil, iar timpul pare să curgă mai încet. Este una dintre puținele perioade din an în care putem ieși, măcar pentru scurt timp, din logica permanentă a eficienței. Nu trebuie ca fiecare oră să fie utilă și nici fiecare activitate să producă un rezultat.

Poate că cel mai valoros lucru pe care îl putem oferi copilului este permisiunea de a trăi fără grabă. Să poată privi valurile cât dorește, să adune scoici fără un scop anume, să urmărească un fluture sau să pună aceeași întrebare de mai multe ori fără să fie întrerupt. Pentru un adult, acestea pot părea detalii. Pentru un copil, ele sunt modul în care lumea devine interesantă și sigură.

La fel de important este felul în care noi, ca părinți, alegem să fim în aceste momente. Dacă vacanța devine încă un proiect care trebuie gestionat impecabil, riscăm să rămânem captivi în același ritm alert din restul anului. Dar dacă ne permitem să încetinim, copilul învață ceva esențial fără să îi ținem o lecție despre acest lucru. Învață că viața nu înseamnă doar performanță, program și eficiență. Învață că există loc și pentru liniște, pentru joacă și pentru prezență.

Nu este nevoie să cheltuim sume impresionante pentru a construi amintiri valoroase. Un picnic într-un parc, o seară petrecută privind stelele, o plimbare cu bicicleta sau o conversație lungă înainte de culcare pot avea un impact emoțional mult mai mare decât o activitate spectaculoasă trăită în grabă. Ceea ce hrănește relația nu este prețul experienței, ci calitatea prezenței în acea experiență.

Poate că merită să ne întrebăm ce vrem să ia copilul cu el din această vară. Un suvenir se poate pierde. O fotografie poate rămâne uitată într-un telefon. Însă sentimentul că a fost important pentru părinții lui, că a fost ascultat, că s-a simțit în siguranță și că a fost iubit fără grabă poate deveni o resursă emoțională care îl va însoți toată viața.

Copiii cresc mai repede decât ne dăm seama. Într-o zi nu vor mai avea nevoie să le pregătim bagajul și nici să le alegem destinația. Vor pleca singuri în propriile lor călătorii. Dar felul în care își vor aminti verile copilăriei va depinde mai puțin de locurile în care au fost și mai mult de oamenii alături de care le-au trăit.

Așa că, înainte să închizi fermoarul bagajului și să verifici încă o dată lista lucrurilor necesare, merită să îți pui o întrebare simplă: Ce vreau să îi ofer copilului meu vara aceasta, dincolo de tot ceea ce poate încăpea într-un troler?

Poate răspunsul nu este o jucărie nouă, o destinație spectaculoasă sau un program perfect organizat. Poate este timpul tău. Atenția ta. Disponibilitatea de a-l asculta fără să te grăbești. Curiozitatea de a vedea lumea prin ochii lui. Pentru că acestea sunt lucrurile care nu încap în bagaj, dar care rămân, uneori, pentru o viață întreagă.

Notă clinică

Calitatea relației dintre părinte și copil este influențată în mod semnificativ de disponibilitatea emoțională și de timpul petrecut în interacțiuni autentice, nu doar de numărul activităților sau al experiențelor oferite. Atunci când copilul beneficiază în mod constant de atenție, ascultare și prezență afectivă, se consolidează sentimentul de siguranță și atașamentul securizant. Dacă relația este marcată de distanțare emoțională, dificultăți persistente de comunicare, conflicte frecvente sau sentimentul că apropierea dintre părinte și copil se diminuează, este recomandată o evaluare realizată de un psiholog clinician sau de un psihoterapeut, pentru identificarea factorilor implicați și stabilirea intervenției adecvate.

Bibliografie

Ainsworth, M.D.S. (1978) Patterns of Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates.

Bowlby, J. (1988) A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. London: Routledge.

Gerhardt, S. (2015) Why Love Matters: How Affection Shapes a Baby’s Brain. 2nd edn. London: Routledge.

Siegel, D.J. and Bryson, T.P. (2012) The Whole-Brain Child. New York: Bantam Books.

Sunderland, M. (2006) The Science of Parenting. London: Dorling Kindersley.

Winnicott, D.W. (1965) The Maturational Processes and the Facilitating Environment. London: Hogarth Press.