sorinnica.ro/de-ce-ne-indepartam-in-relatie-chiar-daca-ne-iubim

Una dintre cele mai dureroase experiențe într-o relație de cuplu este sentimentul că partenerii se îndepărtează unul de celălalt, deși iubirea pare să existe în continuare. Mulți oameni descriu această experiență prin formulări precum: „Nu ne mai certăm, dar nici nu mai vorbim cu adevărat”, „Suntem împreună, însă parcă trăim în lumi diferite” sau „Îl iubesc, dar nu mă mai simt conectat(ă) cu el/ea”.

În cultura populară, distanțarea emoțională este adesea interpretată ca un semn că iubirea a dispărut. Cercetările din psihologia relațiilor sugerează însă o perspectivă mai nuanțată. În numeroase situații, problema principală nu este lipsa iubirii, ci diminuarea conectării emoționale și a sentimentului de siguranță relațională.

Relațiile de cuplu nu se deteriorează, de regulă, în urma unui singur eveniment major. Mult mai frecvent, distanțarea apare gradual, prin acumularea unor interacțiuni mici care reduc apropierea emoțională. Programul încărcat, responsabilitățile familiale, stresul profesional, lipsa timpului petrecut împreună și dificultățile de comunicare pot contribui treptat la apariția unei rupturi emoționale.

Psihologul John Gottman, unul dintre cei mai influenți cercetători ai relațiilor de cuplu, arată că apropierea se construiește prin sute de momente cotidiene aparent nesemnificative. Un zâmbet, o întrebare autentică, interesul față de experiențele partenerului sau disponibilitatea de a asculta reprezintă elemente esențiale ale conexiunii emoționale (Gottman și Silver, 2015).

Atunci când aceste comportamente devin tot mai rare, relația poate începe să funcționeze mai degrabă ca un parteneriat administrativ decât ca o relație afectivă.

Un alt factor important îl reprezintă evitarea vulnerabilității. În multe cupluri, partenerii continuă să vorbească despre activitățile zilnice, copii, facturi sau responsabilități, însă evită conversațiile despre emoțiile, nevoile și temerile lor.

Din perspectiva Teoriei Atașamentului, apropierea emoțională apare atunci când oamenii se simt suficient de în siguranță pentru a exprima nevoi profunde precum dorința de susținere, validare sau afecțiune (Johnson, 2019).

Paradoxal, atunci când ne simțim răniți sau respinși, avem tendința să ne protejăm prin retragere. Această strategie poate reduce temporar vulnerabilitatea, dar contribuie pe termen lung la creșterea distanței emoționale.

De asemenea, conflictele nerezolvate joacă un rol semnificativ. Nu este necesar ca partenerii să se certe frecvent pentru ca relația să sufere. Uneori, resentimentele sunt acumulate în tăcere. Problemele sunt evitate, emoțiile sunt reprimate, iar nevoile rămân neexprimate.

În timp, aceste experiențe pot crea ceea ce specialiștii numesc „distanță protectivă” – o modalitate prin care persoana încearcă să se apere de noi dezamăgiri.

Un semn frecvent al acestei dinamici este apariția indiferenței aparente. De multe ori, ceea ce pare lipsă de interes ascunde, în realitate, dezamăgire, tristețe sau sentimentul că eforturile de apropiere nu au fost observate.

Cercetările arată că siguranța emoțională reprezintă unul dintre cei mai puternici predictori ai satisfacției conjugale. Atunci când partenerii simt că pot exprima emoții dificile fără a fi criticați, ridiculizați sau respinși, nivelul de conectare și satisfacție relațională crește semnificativ (Overall și Simpson, 2022).

Un aspect important este că apropierea emoțională nu se reconstruiește prin gesturi spectaculoase, ci prin interacțiuni constante și predictibile. Mulți parteneri așteaptă momentul perfect pentru a repara relația, însă schimbările semnificative apar adesea prin comportamente mici repetate în timp.

Întrebări simple precum „Cum te-ai simțit astăzi?”, „Cu ce pot să te ajut?” sau „Cum pot fi mai aproape de tine în această perioadă?” pot avea un impact mai mare decât soluțiile complexe.

De asemenea, este importantă capacitatea de a asculta fără a încerca imediat să rezolvăm problema. O nevoie fundamentală în relațiile apropiate este aceea de a ne simți înțeleși. Validarea emoțională contribuie la reducerea defensivității și facilitează reconectarea.

În multe situații, partenerii nu au nevoie de răspunsuri perfecte, ci de sentimentul că experiențele lor contează pentru celălalt.

Reconectarea presupune și asumarea responsabilității pentru propria contribuție la dinamica relațională. Atunci când fiecare persoană se concentrează exclusiv asupra greșelilor partenerului, schimbarea devine dificilă. În schimb, întrebarea „Ce pot face eu pentru a crește apropierea dintre noi?” deschide posibilitatea unor transformări reale.

În concluzie, distanțarea emoțională nu indică întotdeauna dispariția iubirii. Adesea, ea reflectă acumularea stresului, lipsa vulnerabilității, conflicte nerezolvate și diminuarea momentelor de conectare. Relațiile sănătoase nu sunt cele în care partenerii nu se îndepărtează niciodată, ci cele în care reușesc să se regăsească și să reconstruiască apropierea atunci când aceasta se pierde. Conectarea emoțională este mai puțin despre gesturi extraordinare și mai mult despre disponibilitatea zilnică de a fi prezent, curios și receptiv față de lumea interioară a persoanei iubite.

Notă clinică

Acest material are scop informativ și educațional și nu înlocuiește evaluarea sau intervenția realizată de un specialist în sănătate mintală.  Dacă sentimentul de deconectare persistă, generează suferință semnificativă, afectează funcționarea relației sau este însoțit de conflicte frecvente, retragere emoțională accentuată ori dificultăți în exprimarea nevoilor și emoțiilor, este recomandată consultarea unui psiholog sau psihoterapeut specializat în terapia de cuplu și relații.

Bibliografie

Gottman, J.M. and Silver, N. (2015) The Seven Principles for Making Marriage Work. Revised edn. New York: Harmony Books.

Johnson, S.M. (2019) Attachment Theory in Practice: Emotionally Focused Therapy (EFT) with Individuals, Couples, and Families. New York: Guilford Press.

Mikulincer, M. and Shaver, P.R. (2016) Attachment in Adulthood: Structure, Dynamics, and Change. 2nd edn. New York: Guilford Press.

Overall, N.C. and Simpson, J.A. (2022) ‘Relationship functioning and well-being’, Current Opinion in Psychology, 43, pp. 8–13.

Reis, H.T. and Gable, S.L. (2015) ‘Responsiveness’, Current Opinion in Psychology, 1, pp. 67–71.

Stanley, S.M., Rhoades, G.K. and Markman, H.J. (2020) Fighting for Your Marriage. 4th edn. San Francisco: Jossey-Bass.