sorinnica.ro/nu-toate-certurile-sunt-toxice-unele-pot-salva-relatia

În cultura populară există o convingere larg răspândită conform căreia relațiile sănătoase sunt cele în care partenerii se ceartă rar sau deloc. Mulți oameni interpretează apariția conflictelor ca pe un semn al incompatibilității, al lipsei iubirii sau chiar al începutului sfârșitului unei relații.

Din perspectivă psihologică, realitatea este mult mai nuanțată.

Cercetările din domeniul relațiilor de cuplu sugerează că nu absența conflictului diferențiază relațiile funcționale de cele disfuncționale, ci capacitatea partenerilor de a gestiona divergențele într-un mod constructiv. În mod paradoxal, unele conflicte pot contribui la consolidarea relației și la dezvoltarea unei intimități emoționale mai profunde.

Conflictul este o consecință naturală a întâlnirii dintre două persoane diferite.

Fiecare partener aduce în relație propriile valori, nevoi, experiențe de viață, stiluri de comunicare și așteptări. În acest context, apariția dezacordurilor este inevitabilă. O relație fără conflicte nu este neapărat o relație armonioasă; uneori poate fi o relație în care unul sau ambii parteneri evită exprimarea nevoilor și emoțiilor autentice.

Problemele apar atunci când conflictul este confundat cu agresivitatea.

Există o diferență importantă între a avea un conflict și a răni intenționat partenerul. Într-un conflict sănătos, partenerii discută despre o problemă. Într-un conflict toxic, discuția se transformă într-un atac la persoană.

Psihologul John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai relațiilor de cuplu, a identificat patru comportamente asociate cu deteriorarea relației: critica distructivă, disprețul, defensivitatea excesivă și blocajul comunicării (stonewalling). Aceste comportamente nu reprezintă conflictul în sine, ci modalități nesănătoase de gestionare a acestuia.

În schimb, conflictele constructive au câteva caracteristici distincte.

În primul rând, ele permit exprimarea nevoilor și limitelor personale. Atunci când o persoană spune „mă simt ignorat atunci când nu discutăm despre problemele importante”, aceasta oferă informații valoroase despre experiența sa emoțională. Fără astfel de conversații, nemulțumirile tind să se acumuleze și să se transforme în resentimente.

În al doilea rând, conflictele pot facilita clarificarea așteptărilor reciproce.

Multe tensiuni apar deoarece partenerii presupun că celălalt ar trebui să știe automat ce au nevoie sau ce simt. În realitate, comunicarea directă este adesea necesară pentru construirea unei înțelegeri reciproce.

Un alt rol important al conflictului este acela de a favoriza adaptarea relației la schimbările inevitabile ale vieții.

O relație de lungă durată traversează numeroase etape: mutarea împreună, căsătoria, apariția copiilor, schimbări profesionale, dificultăți financiare sau probleme de sănătate. Fiecare dintre aceste tranziții necesită renegocierea unor roluri și responsabilități. Conflictele pot deveni, astfel, mecanisme prin care cuplul se adaptează noilor realități.

Cercetările privind atașamentul sugerează că relațiile sănătoase nu sunt caracterizate de lipsa rupturilor emoționale, ci de capacitatea de reparare a acestora. Cu alte cuvinte, nu este esențial să evităm complet momentele de tensiune, ci să putem reveni la conectare după ce acestea apar.

Procesul de reparare poate include recunoașterea greșelilor, asumarea responsabilității, exprimarea empatiei și disponibilitatea de a înțelege perspectiva partenerului.

De multe ori, apropierea emoțională se dezvoltă nu în absența conflictului, ci după rezolvarea lui.

Atunci când o persoană se simte ascultată și înțeleasă într-un moment dificil, sentimentul de siguranță relațională poate deveni chiar mai puternic decât înainte.

Există însă și situații în care conflictul devine problematic. Dacă discuțiile implică umilire, amenințări, intimidare, agresivitate verbală sau fizică, relația nu mai beneficiază de funcția constructivă a conflictului. În aceste cazuri, este afectată siguranța emoțională, un element esențial pentru funcționarea sănătoasă a cuplului.

Un aspect important este și evitarea conflictului. Deși poate părea o strategie eficientă pe termen scurt, evitarea constantă a problemelor poate conduce la distanțare emoțională. Partenerii încetează să mai discute subiectele importante, iar relația devine aparent liniștită, dar din ce în ce mai deconectată.

Poate că una dintre cele mai utile schimbări de perspectivă este să nu mai privim conflictul ca pe un dușman al relației.

În multe situații, conflictul reprezintă o conversație dificilă pe care relația are nevoie să o poarte.

Întrebarea relevantă nu este dacă un cuplu se ceartă sau nu.

Întrebarea este dacă, în timpul conflictului, partenerii rămân suficient de conectați încât să caute o soluție împreună.

Pentru că nu toate certurile distrug relația.

Unele îi oferă șansa de a crește.

Notă clinică

Acest material are scop informativ și educațional și nu înlocuiește evaluarea realizată de un specialist. Dacă conflictele de cuplu sunt frecvente, intense, generează suferință semnificativă, afectează funcționarea zilnică sau implică forme de agresivitate verbală, emoțională ori fizică, este recomandată consultarea unui psiholog clinician sau psihoterapeut specializat în terapia de cuplu.

Bibliografie

Gottman, J.M. and Silver, N. (2015) The Seven Principles for Making Marriage Work. New York: Harmony Books.

Johnson, S.M. (2019) Attachment Theory in Practice: Emotionally Focused Therapy (EFT) with Individuals, Couples, and Families. New York: Guilford Press.

Mikulincer, M. and Shaver, P.R. (2016) Attachment in Adulthood: Structure, Dynamics, and Change. 2nd edn. New York: Guilford Press.

Christensen, A., Doss, B.D. and Jacobson, N.S. (2020) Reconcilable Differences. 3rd edn. New York: Guilford Press.

Gurman, A.S. (2018) Clinical Handbook of Couple Therapy. 6th edn. New York: Guilford Press.

Tatkin, S. (2022) In Each Other’s Care. Oakland, CA: New Harbinger Publications.