sorinnica.ro/cand-nostalgia-nu-este-despre-trecut-ci-despre-cine-erai-tu-atunci

Uneori, auzi o melodie și, pentru câteva secunde, nu îți amintești doar o perioadă din viața ta. Îți amintești cine erai atunci. Poate aveai alte planuri, alte temeri, alte relații sau o încredere în viitor pe care astăzi o simți mai rar. Un loc, o fotografie sau o conversație îți readuc în minte o versiune a ta pe care nu ai mai întâlnit-o de mult.

Și, dintr-odată, nu îți mai este dor doar de trecut. Îți este dor de omul care erai când acel trecut era prezent.

Poate îți amintești că erai mai spontan, că râdeai mai ușor, că aveai curajul să începi lucruri fără să cunoști toate consecințele. Poate îți amintești o perioadă în care nu aveai atât de multe responsabilități sau în care viitorul părea plin de posibilități. Nu înseamnă neapărat că viața era mai bună. Poate însemna că tu aveai acces la părți din tine care astăzi au rămas mai puțin vizibile.

De aceea, nostalgia poate deveni atât de intensă în perioadele de schimbare. Când se încheie o relație, când schimbi locul de muncă, când devii părinte sau când observi că viața ta arată diferit față de ceea ce îți imaginai, trecutul poate căpăta o semnificație nouă. Nu îl cauți neapărat pentru a te întoarce acolo, ci pentru a înțelege ce s-a schimbat în tine de atunci.

Cercetările din psihologie sugerează că nostalgia poate susține sentimentul de continuitate personală, adică senzația că omul care ești astăzi are o legătură cu cel care ai fost. În cinci studii, Hong, Sedikides și Wildschut (2022) au constatat că nostalgia a contribuit la această continuitate, în parte prin povestea pe care oamenii și-o construiesc despre propria viață. Amintirile ne ajută astfel să legăm perioade diferite într-o identitate care are sens.

Dar există o întrebare mai interesantă decât „De ce îmi lipsește perioada aceea?”. Ce anume din mine avea mai mult loc să existe atunci?

Poate că îți lipsește curajul de a încerca, nu neapărat viața pe care o aveai. Poate îți lipsește felul în care te simțeai în preajma anumitor oameni, nu doar prezența lor. Poate îți amintești cu drag o perioadă în care aveai mai mult timp liber, dar ceea ce îți lipsește cu adevărat este sentimentul că viața îți aparține și că nu ești permanent la dispoziția tuturor.

Uneori, nostalgia ne oferă indicii despre nevoi pe care nu le-am mai luat în serios. Dacă îți amintești frecvent de o perioadă în care erai creativ, poate că nu ai nevoie să îți recuperezi vechea viață, ci să faci din nou loc creației. Dacă îți este dor de serile petrecute cu prietenii, poate că ai nevoie de mai multă apropiere în prezent. Dacă îți amintești cu emoție persoana care erai înainte să devii atât de prudent, poate că o parte din tine tânjește după libertatea de a încerca ceva fără să controleze toate rezultatele.

O cercetare publicată în Consciousness and Cognition a comparat nostalgia cu reflecția asupra trecutului și cu gândirea repetitivă, apăsătoare. În experimentele realizate, nostalgia a fost asociată cu o dispoziție mai bună, o stimă de sine mai ridicată, mai multă conectare socială și un sentiment mai puternic de sens personal. Rezultatele sugerează că amintirile nostalgice pot face mai mult decât să ne transporte mental în trecut: ne pot ajuta să regăsim legături și semnificații importante pentru prezent (Jiang et al., 2021).

Totuși, nostalgia nu este întotdeauna liniștitoare. Uneori, ea ne apropie de ceea ce contează; alteori, accentuează distanța dintre viața pe care o avem și cea pe care credem că am pierdut-o. Dacă trecutul devine singurul loc în care ne imaginăm că am fost fericiți, prezentul poate începe să pară o versiune inferioară a propriei existențe.

Iar memoria nu este o înregistrare perfectă a ceea ce s-a întâmplat. Ne amintim anumite momente cu o intensitate aparte, în timp ce detaliile neplăcute se estompează sau își schimbă semnificația. Putem ajunge să comparăm complexitatea vieții de acum cu o versiune selectată a trecutului, în care emoțiile, oamenii și experiențele par mai clare decât au fost în realitate.

De aceea, nu orice dorință de întoarcere trebuie urmată. Uneori, relațiile de atunci nu mai sunt potrivite pentru omul care ai devenit. Unele alegeri au fost bune pentru o anumită etapă, dar nu ar mai funcționa astăzi. Iar unele versiuni ale noastre merită amintite cu tandrețe, fără să fie transformate în modele obligatorii pentru prezent.

Poate fi util să privești nostalgia ca pe o invitație la descoperire, nu ca pe o instrucțiune de întoarcere. Întreabă-te ce simțeai atunci și simți mai rar acum. Ce făceai fără să te gândești dacă merită? Cu cine puteai fi tu însuți? Ce îți doreai înainte ca anumite responsabilități, dezamăgiri sau temeri să îți schimbe prioritățile?

Apoi, încearcă să identifici ce ai putea recupera fără să încerci să refaci trecutul. Poate nu poți reveni la vârsta de atunci, la oamenii care au plecat sau la libertatea pe care o aveai. Dar poți recupera curiozitatea, creativitatea, apropierea, jocul sau disponibilitatea de a încerca ceva nou. Acestea nu aparțin exclusiv unei perioade din viață.

Poate că nostalgia nu îți spune că ai trăit cele mai frumoase momente și că tot ce urmează va fi mai puțin valoros. Poate îți amintește că ai fost, cândva, capabil să simți anumite lucruri și că acele capacități nu au dispărut neapărat odată cu perioada respectivă.

Uneori, nu trecutul ne cheamă înapoi. Ci o parte din noi încearcă să ne amintească faptul că încă există.

Poate că întrebarea nu este „Cum pot să mă întorc la cine eram?”, ci „Ce din omul care eram atunci merită să aibă din nou un loc în viața mea de acum?”.

Pentru că nu trebuie să devii din nou persoana de atunci pentru a recupera ceva valoros din ea. Poți păstra ceea ce te-a făcut să te simți viu, fără să renunți la omul care ai devenit între timp.

Notă clinică

Nostalgia este o experiență firească și poate susține sentimentul de continuitate personală. Dacă însă întoarcerea repetată la trecut este însoțită de tristețe persistentă, regret intens, dificultăți de a te implica în prezent sau convingerea că viața nu mai poate fi satisfăcătoare, poate fi utilă o discuție cu un psiholog sau psihoterapeut. Scopul nu este eliminarea amintirilor, ci înțelegerea semnificației lor și găsirea unor modalități de a integra ceea ce a fost important în viața de acum.

Bibliografie

Abeyta, A.A. and Pillarisetty, S. (2023) ‘Nostalgia supports a meaningful life’, Current Opinion in Psychology, 49, 101520.

Hong, E.K., Sedikides, C. and Wildschut, T. (2022) ‘How Does Nostalgia Conduce to Global Self-Continuity? The Roles of Identity Narrative, Associative Links, and Stability’, Personality and Social Psychology Bulletin, 48(5), pp. 735–749.

Iyer, A., Jetten, J., Tsivrikos, D., Postmes, T. and Haslam, S.A. (2011) ‘What’s left behind: Identity continuity moderates the effect of nostalgia on well-being and life choices’, Journal of Personality and Social Psychology, 101(1), pp. 94–108.

Jiang, T., Cheung, W.-Y., Wildschut, T. and Sedikides, C. (2021) ‘Nostalgia, reflection, brooding: Psychological benefits and autobiographical memory functions’, Consciousness and Cognition, 90, 103107.