De ce unele certuri nu se termină atunci când se termină cearta?

sorinnica.ro/de-ce-unele-certuri-nu-se-termina-atunci-cand-se-termina-cearta
„Bine, gata. Nu mai discutăm.”
Uneori, aceasta este propoziția care încheie o ceartă. Vocile scad, fiecare își vede de treabă, cineva merge la duș, celălalt se retrage în altă cameră, iar câteva ore mai târziu casa pare din nou liniștită.
Dar liniștea nu înseamnă întotdeauna că și conflictul s-a încheiat.
Poți să nu mai spui nimic și totuși să continui conversația în minte. Să repeți ce ai spus, ce ți s-a răspuns, ce ai fi vrut să răspunzi, momentul în care ai simțit că partenerul nu te înțelege și propoziția care încă te doare. Uneori, cearta se termină în sufragerie și continuă în gândurile unuia dintre parteneri.
Cercetările asupra recuperării după conflict arată că partenerii pot avea încă modificări ale dispoziției, satisfacției relaționale și intimității în ziua următoare unei certe. Într-un studiu pe cupluri care locuiau împreună, apropierea din interacțiunile de după conflict a fost asociată cu o recuperare mai rapidă.
Asta explică de ce uneori spunem: „Am rezolvat problema, dar parcă tot ceva nu este în regulă.”
Pentru că există o diferență între rezolvarea subiectului și revenirea relației la siguranță.
Poate ați decis cine va face cumpărăturile. Dar unul dintre voi a rămas cu sentimentul că nu contează. Poate ați stabilit că nu mai are rost să discutați. Dar cineva a rămas cu impresia că nu a fost ascultat. Poate v-ați cerut scuze. Dar corpul încă reacționează ca și cum pericolul nu a trecut.
O ceartă nu transmite doar informații. Transmite și mesaje despre relație: „Mă auzi?”, „Contează ce simt?”, „Pot să fiu vulnerabil cu tine?”, „Suntem de aceeași parte chiar și când nu suntem de acord?”
De aceea, uneori ceea ce rămâne după conflict nu este problema inițială, ci sensul pe care fiecare l-a dat experienței.
Unul poate pleca din ceartă gândindu-se „Nu mă respectă”. Celălalt poate pleca gândindu-se „Orice aș spune, nu este niciodată suficient”. Din acel moment, următoarea interacțiune nu mai începe de la zero. Fiecare intră în ea purtând puțin din ce tocmai s-a întâmplat.
Există și un fenomen interesant numit recuperare post-conflict. Studiile au identificat comportamente care pot facilita această recuperare — precum repararea activă, căutarea unei perspective noi sau renunțarea deliberată la continuarea conflictului — și comportamente care o pot îngreuna, mai ales retragerea și menținerea conflictului activ.
Asta înseamnă că „a nu mai vorbi despre ceartă” nu este neapărat același lucru cu „a lăsa cearta în urmă”.
Uneori, tăcerea este odihnă. Ai nevoie de timp pentru a te liniști și pentru a nu spune lucruri pe care le vei regreta. Alteori, tăcerea devine pedeapsă, distanțare sau o modalitate de a-l face pe celălalt să simtă că încă există o datorie emoțională între voi. Cercetările arată că retragerea după conflict este asociată cu o recuperare afectivă mai slabă, în special atunci când retragerea este folosită cu intenție punitivă.
Mai există și ceva ce uităm ușor: nu toți avem aceeași viteză de revenire.
Unul poate fi pregătit să glumească după douăzeci de minute. Celălalt poate avea nevoie de câteva ore pentru a-și regla emoțiile. Dacă primul interpretează această nevoie drept respingere, iar al doilea interpretează apropierea rapidă drept lipsă de seriozitate, conflictul poate continua chiar și fără alte cuvinte.
De aceea, după o ceartă poate fi mai utilă o întrebare decât o concluzie.
„Ești bine acum?”
„Mai este ceva din ce s-a întâmplat care a rămas cu tine?”
„Vrei să vorbim sau ai nevoie de puțin timp?”
„Ce ai înțeles tu din ce s-a întâmplat?”
Nu sunt întrebări spectaculoase. Tocmai de aceea pot fi importante.
Un studiu din 2024, realizat pe 217 cupluri care locuiau împreună, a arătat că ascultarea atentă în timpul conflictelor a fost asociată cu eforturi post-conflict mai utile de reconciliere.
Poate că o ceartă sănătoasă nu este una din care ambii parteneri ies complet mulțumiți. Uneori nici măcar nu există o soluție imediată. Dar există posibilitatea ca, după ce problema a fost pusă pe masă, relația să nu rămână singură cu resturile conflictului.
Pentru că unele certuri nu se termină atunci când ultimul cuvânt a fost spus. Se termină atunci când siguranța dintre cei doi începe să revină.
Iar uneori, cea mai importantă conversație nu este cea în care decideți cine a avut dreptate, ci cea în care vă întrebați: „Ce a rămas între noi după ce ne-am oprit din ceartă?”
Notă clinică
Dacă certurile sunt foarte frecvente, rămân nerezolvate perioade lungi, sunt urmate constant de retragere, ostilitate, anxietate sau răcire emoțională ori dacă apar forme de agresivitate verbală, psihologică sau fizică, poate fi utilă evaluarea relației împreună cu un psiholog sau psihoterapeut. În cazul violenței sau al unui pericol imediat, prioritatea este siguranța persoanei afectate și accesarea serviciilor specializate.
Bibliografie
Haydon, K.C., Jonestrask, C. and Salvatore, J.E. (2017) ‘The dyadic construction of romantic conflict recovery sabotage’, Journal of Social and Personal Relationships, 34(6), pp. 835–856.
Parsons, J.A., Prager, K.J., Wu, S., Poucher, J.W., Hansen, M.P. and Shirvani, F. (2020) ‘How to kiss and make-up (or not!): Postconflict behavior and affective recovery from conflict’, Journal of Family Psychology, 34(1), pp. 35–45.
Prager, K.J., Poucher, J., Shirvani, F.K., Parsons, J.A. and Allam, Z. (2019) ‘Withdrawal, attachment security, and recovery from conflict in couple relationships’, Journal of Social and Personal Relationships, 36(2), pp. 573–598.
Prager, K.J., Shirvani, F., Poucher, J., Cavallin, G., Truong, M. and Garcia, J.J. (2015) ‘Recovery from conflict and revival of intimacy in cohabiting couples’, Personal Relationships, 22(2), pp. 308–334.
Sels, L., et al. (2019) ‘All’s well that ends well? A test of the peak-end rule in couples’ conflict discussions’, European Journal of Social Psychology, 49(4), pp. 794–806.
Wilder, S., Prager, K.J. and Garapati, S. (2024) ‘But I said I’m sorry: Helpfulness of romantic couples’ efforts to reconcile after conflict’, Personal Relationships, 31(3), pp. 836–854.
