sorinnica.ro/cand-productivitatea-devine-o-forma-de-evitare

Există zile în care ai făcut foarte multe și, totuși, la finalul lor ai senzația că ai evitat tocmai lucrul care conta.

Ai răspuns la mesaje, ai pus ordine în fișiere, ai făcut cumpărături, ai rezolvat lucruri administrative, ai făcut sport, ai verificat agenda pentru săptămâna următoare și poate ai mai început chiar un proiect nou. Dacă te-ar întreba cineva ce ai făcut azi, ai avea o listă impresionantă.

Dar lista aceea poate ascunde o întrebare incomodă: ce ai făcut ca să nu faci ceea ce te speria, te apăsa sau te făcea să te simți vulnerabil?

Nu orice productivitate este evitare. Munca, disciplina, organizarea și dorința de a progresa pot fi resurse foarte sănătoase. Problema apare când activitatea devine un refugiu atât de eficient încât nu mai observi că te îndepărtează constant de o conversație pe care trebuie să o ai, de o decizie pe care o amâni, de un proiect important sau chiar de o emoție pe care nu vrei să o simți.

Uneori, cel mai bun loc în care te poți ascunde este chiar într-o zi extrem de aglomerată.

Un exemplu simplu: ai de început o lucrare care te-ar putea expune evaluării altora. În loc să lucrezi la ea, îți reorganizezi biroul, răspunzi la e-mailuri, îți actualizezi notițele, cauți informații suplimentare și îți faci un plan perfect. Nimic din toate acestea nu este inutil. Doar că, la sfârșitul zilei, ai făcut multe lucruri în jurul lucrării și încă nu ai început lucrarea.

În literatura despre procrastinare există chiar noțiunea de productive procrastination: înlocuiești comportamentul important cu un alt comportament care este, la rândul lui, util, dar mai puțin relevant pentru obiectivul principal. (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov)

Aici apare diferența dintre a fi ocupat și a înainta.

Poți fi ocupat toată ziua fără să te apropii de problema reală.

Și există un motiv psihologic pentru care acest mecanism este atât de atrăgător. O sarcină importantă poate activa teamă de eșec, nesiguranță, rușine, plictiseală, frustrare sau sentimentul că nu știi de unde să începi. Atunci o activitate mai simplă poate aduce o ușurare imediată. Cercetările asupra procrastinării descriu acest proces ca pe o formă de reglare pe termen scurt a dispoziției: amâni ceea ce provoacă disconfort și faci ceva care te face să te simți mai bine acum.

În acel moment, productivitatea funcționează aproape ca o anestezie.

Nu simți că fugi de ceva, pentru că faci lucruri. Ai chiar impresia că deții controlul. Numai că uneori controlul se exercită asupra lucrurilor care nu te amenință, în timp ce problema adevărată rămâne neatinsă.

Acest mecanism nu apare doar la muncă. Poți deveni extraordinar de ocupat atunci când nu vrei să te gândești la relația ta, la o schimbare profesională, la singurătate sau la faptul că ceva din viața ta nu mai funcționează. Poți transforma dezvoltarea personală într-o succesiune nesfârșită de obiective pentru a nu răspunde la o întrebare foarte simplă: „Sunt, de fapt, mulțumit cu viața pe care o construiesc?”

Aici productivitatea poate deveni mai subtilă decât procrastinarea clasică. Nu mai spui „nu fac nimic”. Spui „mai întâi trebuie să termin toate celelalte”.

Și acel „mai întâi” poate dura luni.

Există și situații în care munca devine o modalitate de a nu rămâne singur cu propriile gânduri. Cercetările despre evitarea experiențială descriu tendința de a evita contactul cu emoții, gânduri, amintiri sau senzații neplăcute, chiar atunci când evitarea are costuri pe termen lung.

Nu este greu de imaginat de ce. Este mai ușor să mai rezolvi ceva decât să stai într-o liniște în care începi să simți că ești obosit. Este mai simplu să mai accepți un proiect decât să recunoști că ai nevoie de o schimbare. Uneori este mai confortabil să repari casa decât să recunoști că o anumită relație are nevoie de reparare.

De aceea, poate merită să observi un lucru: ce fel de activități apar exact atunci când ar trebui să te ocupi de ceva important și inconfortabil?

Dacă apar constant activități „utile”, există posibilitatea ca funcția lor psihologică să fie mai importantă decât utilitatea lor practică.

Un alt semn este faptul că nu te poți opri. În cercetările despre workaholism, munca excesivă și compulsivă este asociată cu probleme de sănătate, stare de bine și conflicte între muncă și viața personală. O meta-analiză recentă asupra funcționării sociale a găsit, de asemenea, asocieri între dependența de muncă și dificultăți în familie și în alte relații.

Poate că întrebarea utilă nu este „Cât de productiv am fost astăzi?”, ci „Productivitatea mea m-a dus spre ceea ce contează sau m-a ajutat să nu mă uit la ceea ce contează?”

Diferența poate fi observată foarte simplu. După o zi productivă sănătoasă, simți că ai făcut un pas. După o zi de evitare productivă, ai făcut multe și încă simți că ceva important te așteaptă.

Uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poți face nu este să mai adaugi o sarcină pe listă. Este să o scoți pe toate celelalte pentru o oră și să te întâlnești cu lucrul pe care îl tot amâni.

Poate fi o conversație. O decizie. Un „nu”. O cerere de ajutor. O pauză. O schimbare. Sau pur și simplu recunoașterea unui adevăr pe care ai fost foarte ocupat să nu îl auzi.

Pentru că există o formă de evitare care arată extraordinar de bine din exterior.

Se numește „sunt foarte productiv”.

Notă clinică

Dacă nevoia de a fi permanent ocupat este însoțită de dificultatea de a te opri, anxietate atunci când nu lucrezi, insomnie, epuizare, pierderea interesului pentru alte domenii ale vieții sau tendința de a folosi activitatea pentru a evita constant emoții și situații importante, poate fi utilă o discuție cu un psiholog sau psihoterapeut. Productivitatea în sine nu este o problemă; devine relevantă clinic atunci când caracterul ei compulsiv ori rolul de evitare începe să afecteze funcționarea și starea de bine.

Bibliografie

Agolli, A. and Holtz, B.C. (2023) ‘Facilitating detachment from work: A systematic review, evidence-based recommendations, and guide for future research’, Journal of Occupational Health Psychology, 28(4), pp. 273–295.

Andersen, F.B., Djugum, M.E.T., Sjåstad, V.S. and Pallesen, S. (2023) ‘The prevalence of workaholism: A systematic review and meta-analysis’, Frontiers in Psychology, 14, 1252373.

Chawla, N. and Ostafin, B. (2007) ‘Experiential avoidance as a functional dimensional approach to psychopathology: An empirical review’, Journal of Clinical Psychology, 63(9), pp. 871–890.

Westgate, E.C., Wormington, S.V., Oleson, K.C. and Lindgren, K.P. (2017) ‘Productive procrastination: Academic procrastination style predicts academic and alcohol outcomes’, Journal of Applied Social Psychology, 47(3), pp. 124–135.