sorinnica.ro/vara-este-momentul-perfect-sa-iti-cunosti-din-nou-copilul

Există o idee pe care mulți părinți o acceptă fără să o pună sub semnul întrebării: aceea că își cunosc foarte bine copilul. Știu ce îi place să mănânce, ce desene animate urmărește, ce materii preferă la școală, cine îi sunt prietenii și cum reacționează în anumite situații. Și totuși, copiii se schimbă într-un ritm atât de rapid, încât ceea ce era adevărat despre ei acum un an poate să nu mai fie valabil astăzi.

Paradoxul este că, deși locuim împreună și ne vedem aproape în fiecare zi, uneori ajungem să cunoaștem mai bine programul copilului decât lumea lui interioară. Știm la ce oră începe școala, când are antrenamente, ce teme are de făcut și ce activități urmează în weekend. Mai rar ne întrebăm ce îl preocupă în perioada aceasta, ce îl entuziasmează, ce îl sperie sau ce visuri au început să prindă contur în mintea lui.

Anul școlar aduce un ritm care lasă puțin spațiu pentru astfel de conversații. Diminețile sunt grăbite, după-amiezile sunt ocupate de teme, activități și responsabilități, iar serile trec adesea printre pregătiri pentru ziua următoare. Relația dintre părinte și copil riscă, fără intenție, să se transforme într-o succesiune de întrebări practice: „Ți-ai făcut temele?”, „Ai mâncat?”, „Ți-ai pregătit ghiozdanul?”, „La ce oră trebuie să plecăm?”.

Aceste întrebări sunt firești și necesare. Problema apare atunci când ele devin aproape singura formă de comunicare. În timp, copilul poate începe să creadă că ceea ce contează cel mai mult în relația cu părintele este ceea ce face, nu ceea ce simte.

Vara schimbă acest ritm. Programul devine mai flexibil, zilele sunt mai lungi, iar presiunea performanței școlare se diminuează. Pentru multe familii, aceasta este una dintre puținele perioade din an în care timpul poate fi trăit cu mai puțină grabă. Tocmai de aceea, vara poate deveni o oportunitate rară de a-l cunoaște din nou pe copilul tău.

Expresia „din nou” este importantă. Copiii nu rămân aceiași. În câteva luni își pot schimba pasiunile, modul de a privi lumea, întrebările pe care și le pun și chiar felul în care înțeleg relațiile. Un copil care anul trecut era fascinat de dinozauri poate fi acum preocupat de spațiu. Un adolescent care vorbea puțin poate începe să își pună întrebări despre identitate, prietenie sau viitor. Dacă nu rămânem curioși, riscăm să continuăm să ne raportăm la copilul care a fost, nu la cel care este.

Psihologia dezvoltării arată că una dintre nevoile fundamentale ale copiilor este aceea de a fi văzuți cu adevărat. Nu doar observați sau supravegheați, ci înțeleși în procesul lor continuu de schimbare. Atunci când un copil simte că părintele este interesat sincer de lumea lui interioară, dezvoltă un sentiment mai profund de siguranță și apartenență.

Acest lucru nu presupune conversații sofisticate sau întrebări complicate. Uneori este suficient să îl întrebi ce l-a făcut să râdă în ziua aceea, ce l-a surprins, ce și-ar dori să învețe sau care este lucrul la care se gândește cel mai des în ultima vreme. Sunt întrebări simple, dar care transmit un mesaj important: „Viața ta interioară mă interesează.”

Mulți părinți sunt surprinși când descoperă cât de diferit răspund copiii în vacanță. Fără presiunea notelor și a programului încărcat, ei devin adesea mai deschiși, mai creativi și mai dornici să vorbească. Uneori, cele mai importante conversații nu apar în jurul mesei, ci în timpul unei plimbări, pe o bancă în parc, într-o mașină aflată în drum spre mare sau în timp ce construiți împreună un castel de nisip.

Există un motiv pentru care aceste momente sunt atât de valoroase. Atunci când copilul nu simte că este evaluat sau grăbit, sistemul lui emoțional se relaxează. În această stare, îi este mai ușor să vorbească despre ceea ce simte, despre întrebările pe care le are și despre experiențele pe care poate nu le-a împărtășit până atunci.

De multe ori, părinții cred că apropierea se construiește prin activități spectaculoase. Planifică vacanțe complexe, caută experiențe memorabile și încearcă să umple fiecare zi cu ceva interesant. Desigur, toate acestea pot crea amintiri frumoase. Totuși, ceea ce întărește cu adevărat relația nu este numărul activităților, ci calitatea atenției oferite în timpul lor.

Un copil își poate aminti peste ani mai puțin hotelul în care a stat și mai mult conversația pe care a avut-o cu părintele privind stelele. Poate uita obiectivele turistice vizitate, dar își va aminti că cineva a avut răbdare să îi răspundă la întrebările aparent nesfârșite sau că a râs împreună cu mama și tata fără să existe un motiv special.

Vara este și perioada în care părinții pot observa aspecte pe care ritmul obișnuit le ascunde. Cum reacționează copilul când pierde un joc? Cum își face prieteni într-un loc nou? Cât de curios este? Ce îl liniștește? Ce îl neliniștește? Cum își petrece timpul atunci când nimeni nu îi spune ce să facă? Toate aceste situații oferă informații valoroase despre dezvoltarea lui emoțională.

La fel de important este să observăm că și copiii încearcă permanent să ne cunoască pe noi. Ei urmăresc cum reacționăm când suntem obosiți, cum gestionăm frustrările, dacă știm să ne cerem scuze și dacă suntem disponibili emoțional. Relația este un proces reciproc. În timp ce noi încercăm să îi înțelegem, ei învață, în fiecare zi, cine sunt adulții care îi cresc.

Există și o capcană subtilă. Uneori, în loc să fim curioși, presupunem că știm deja ce gândește copilul. Îi completăm propozițiile, anticipăm răspunsurile și interpretăm comportamentele prin prisma experiențelor trecute. Curiozitatea dispare, iar în locul ei apare obișnuința. Însă niciun copil nu își dorește să fie privit doar prin imaginea pe care părintele și-a format-o despre el cu ani în urmă.

Curiozitatea este una dintre cele mai frumoase forme de iubire. Ea spune: „Știu că te schimbi și vreau să descopăr cine devii.” Acest tip de interes îi oferă copilului libertatea de a crește fără să simtă că trebuie să rămână mereu aceeași persoană pentru a fi acceptat.

În același timp, vara poate deveni și un prilej pentru părinți de a încetini suficient cât să observe lucrurile mici. Felul în care copilul privește un apus, cât de mult se entuziasmează când descoperă o scoică, câtă imaginație pune într-un joc inventat pe loc sau câtă tandrețe poate arăta față de un animal. Aceste detalii aparent banale spun adesea mai multe despre personalitatea lui decât orice evaluare sau rezultat școlar.

Nu este nevoie de ore întregi de discuții pentru a construi această apropiere. Uneori, zece minute de atenție autentică valorează mai mult decât o zi întreagă petrecută împreună, dar cu fiecare privind în propriul ecran. Copiii nu măsoară iubirea în durata timpului petrecut alături de părinți, ci în calitatea prezenței lor.

Este firesc ca niciun părinte să nu fie disponibil emoțional în fiecare moment. Oboseala, responsabilitățile și grijile nu dispar odată cu începutul vacanței. Totuși, relația nu are nevoie de perfecțiune. Are nevoie de momente repetate în care copilul simte că este privit cu interes, ascultat fără grabă și acceptat fără să fie nevoit să demonstreze ceva.

Poate că, la sfârșitul acestei veri, cea mai valoroasă amintire nu va fi destinația în care ați fost sau numărul fotografiilor făcute. Poate va fi faptul că ai descoperit că fiul tău a început să viseze la o anumită profesie, că fiica ta are o pasiune despre care nu știai sau că, într-o conversație aparent obișnuită, ai aflat ce îi aduce cu adevărat bucurie și ce îl preocupă în tăcere.

Copiii cresc într-un ritm care nu poate fi încetinit. În fiecare vară sunt puțin diferiți de cei care erau anul trecut. Tocmai de aceea, poate că una dintre cele mai frumoase invitații pe care le aduce acest anotimp este aceasta: nu presupune că îți cunoști deja copilul. Întâlnește-l din nou. Ascultă-l din nou. Descoperă-l din nou. Pentru că relațiile cele mai puternice nu se construiesc doar din iubire, ci și din curiozitatea de a rămâne aproape de omul care se schimbă chiar sub ochii noștri.

Nota clinică

Din perspectiva psihologiei dezvoltării și a teoriei atașamentului, relația dintre părinte și copil este consolidată prin interacțiuni repetate în care copilul se simte văzut, ascultat și înțeles. Perioadele cu un ritm mai relaxat, precum vacanța de vară, pot facilita conversațiile spontane și experiențele comune care întăresc siguranța emoțională și încrederea reciprocă. Atunci când părintele observă că relația cu copilul este marcată constant de distanță emoțională, comunicare redusă, conflicte frecvente, retragerea copilului, dificultăți persistente de înțelegere reciprocă sau sentimentul că apropierea dintre ei s-a diminuat semnificativ, este recomandată o evaluare realizată de un psiholog clinician. Identificarea factorilor care influențează relația și intervenția psihologică adecvată pot sprijini consolidarea atașamentului, îmbunătățirea comunicării și dezvoltarea unui climat familial în care copilul să se simtă înțeles, acceptat și în siguranță emoțional.

Bibliografie

Ainsworth, M.D.S. (1978) Patterns of Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates.

Bowlby, J. (1988) A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. London: Routledge.

Faber, A. and Mazlish, E. (2012) How to Talk So Kids Will Listen & Listen So Kids Will Talk. New York: Scribner.

Gordon, T. (2000) Parent Effectiveness Training: The Proven Program for Raising Responsible Children. New York: Three Rivers Press.

Siegel, D.J. and Bryson, T.P. (2012) The Whole-Brain Child. New York: Delacorte Press.

Stern, D.N. (1985) The Interpersonal World of the Infant. New York: Basic Books.

Winnicott, D.W. (1965) The Maturational Processes and the Facilitating Environment. London: Hogarth Press.