sorinnica.ro/de-ce-nu-ne-mai-plictisim-si-de-ce-asta-ne-afecteaza-creativitatea

Până nu demult, plictiseala era o experiență inevitabilă a vieții cotidiene. Oamenii așteptau autobuzul privind pe fereastră, stăteau la coadă fără altă ocupație, călătoreau în liniște sau petreceau câteva minute fără să facă nimic în mod special. Astăzi, aceste momente aproape că au dispărut. În mai puțin de câteva secunde după apariția unui moment liber, mâna se îndreaptă aproape automat către telefon. Derulăm rețele sociale, citim știri, verificăm e-mailuri sau urmărim videoclipuri scurte. Timpul care odinioară era ocupat de reflecție este acum umplut cu stimulare continuă.

La prima vedere, acest lucru pare benefic. Accesul instantaneu la informație și divertisment reduce disconfortul și face timpul de așteptare mai plăcut. Totuși, psihologia cognitivă începe să evidențieze o consecință mai puțin evidentă: atunci când eliminăm complet plictiseala din viața noastră, reducem și oportunitățile creierului de a genera idei noi, de a integra experiențe și de a procesa emoțiile.

Plictiseala are o reputație nedreptățită. De cele mai multe ori este percepută ca o stare negativă, asociată cu lipsa de productivitate sau cu pierderea timpului. În realitate, cercetătorii o descriu ca pe un semnal psihologic care indică faptul că activitatea actuală nu mai oferă suficient sens sau stimulare. Ea nu reprezintă doar o stare de disconfort, ci și un mecanism care motivează explorarea, curiozitatea și schimbarea.

În trecut, atunci când apărea această senzație, mintea era aproape obligată să caute alternative. Oamenii începeau să observe mediul, să își amintească experiențe, să își imagineze scenarii sau să găsească soluții pentru problemele pe care le aveau. Astăzi, aceeași stare este întreruptă aproape instantaneu prin accesarea telefonului. În loc ca mintea să genereze conținut propriu, consumă conținut produs de alții.

Acest fenomen este strâns legat de modul în care funcționează atenția. Creierul uman nu a fost proiectat pentru un flux continuu de stimuli noi. Notificările, videoclipurile scurte și schimbarea rapidă a informațiilor activează sistemele de recompensă și mențin atenția într-o stare permanentă de orientare către exterior. În timp, această dinamică poate reduce toleranța la liniște, monotonie și activități care necesită concentrare susținută.

Un concept important în neuroștiințe este Default Mode Network (DMN), o rețea cerebrală care devine mai activă atunci când nu suntem implicați într-o sarcină externă solicitantă. Mult timp s-a crezut că această stare reprezintă doar „odihna” creierului. Astăzi știm că în aceste momente au loc procese esențiale: consolidarea memoriei, integrarea experiențelor, reflecția asupra propriei persoane, simularea viitorului și apariția ideilor creative.

Atunci când fiecare pauză este umplută cu stimulare digitală, timpul în care această rețea funcționează poate deveni tot mai redus. Nu înseamnă că telefonul „oprește” creativitatea, ci că diminuează frecvența momentelor în care mintea are ocazia să rătăcească liber și să stabilească legături noi între informații aparent fără legătură.

Creativitatea nu apare, de regulă, în momentele de concentrare maximă, ci adesea după acestea. Numeroase persoane descriu faptul că cele mai bune idei le vin în timpul unei plimbări, sub duș, în timpul condusului sau înainte de culcare. Aceste situații au un element comun: atenția externă este redusă, iar mintea poate funcționa într-un mod spontan și asociativ. Dacă fiecare astfel de moment este întrerupt de verificarea telefonului, probabilitatea apariției acestor procese scade.

Un alt aspect important este utilizarea telefonului ca mecanism de evitare emoțională. De multe ori, nu verificăm dispozitivul pentru că avem nevoie de o informație, ci pentru că dorim să evităm o stare internă neplăcută. Plictiseala, anxietatea, singurătatea, incertitudinea sau chiar câteva secunde de liniște pot genera un impuls automat de a căuta stimulare. În acest sens, telefonul devine un instrument eficient de reglare emoțională pe termen scurt.

Problema este că evitarea constantă a acestor stări reduce oportunitățile de a învăța să le tolerăm. Reglarea emoțională presupune capacitatea de a rămâne pentru o perioadă în contact cu propriile gânduri și emoții fără a reacționa imediat prin distragere. Atunci când orice disconfort este neutralizat prin stimulare digitală, această capacitate poate deveni mai puțin dezvoltată.

În mod paradoxal, tehnologia economisește timp, dar nu pare să ne ofere mai mult spațiu mental. Dimpotrivă, mulți oameni descriu senzația că sunt permanent ocupați, chiar și atunci când nu desfășoară activități importante. Mintea trece rapid de la un stimul la altul, fără perioade suficiente de procesare. Această fragmentare a atenției contribuie la oboseală cognitivă și reduce sentimentul de claritate mentală.

Acest fenomen este observat tot mai frecvent și în mediul educațional. Studenții și adolescenții relatează dificultăți crescute în menținerea atenției asupra lecturilor lungi sau a activităților care presupun efort intelectual susținut. Nu este vorba despre lipsa inteligenței, ci despre adaptarea creierului la un mediu în care informația este prezentată în secvențe foarte scurte, extrem de variate și permanent recompensatoare.

Există însă o veste încurajatoare. Creierul rămâne remarcabil de flexibil, iar atenția poate fi antrenată. Nu este necesară renunțarea la tehnologie, ci utilizarea ei într-un mod mai conștient. Uneori, cele mai valoroase momente pentru sănătatea cognitivă sunt cele în care alegem deliberat să nu umplem fiecare spațiu liber. O plimbare fără telefon, câteva minute privind pe fereastră, timpul petrecut fără muzică sau fără notificări ori simplul fapt de a aștepta fără a verifica ecranul pot reprezenta mici exerciții prin care creierul își recapătă capacitatea de reflecție.

La fel de importantă este și acceptarea plictiselii ca experiență normală. Ea nu este un semn că pierdem timpul, ci o etapă firească între consumul de informație și producerea de idei. În psihologie, această alternanță dintre stimulare și repaus este considerată esențială pentru funcționarea optimă a proceselor cognitive. După cum mușchii au nevoie de perioade de recuperare după efort, și creierul are nevoie de spații de liniște pentru a integra ceea ce a învățat.

În cele din urmă, întrebarea nu este dacă telefonul afectează creativitatea, ci dacă îi permitem să ocupe fiecare moment în care mintea ar putea crea ceva propriu. Tehnologia este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem la dispoziție, însă creativitatea continuă să apară în acele spații aparent goale în care nu se întâmplă nimic la exterior, dar în interior creierul lucrează intens. Poate că, într-o lume în care totul ne invită să fim permanent stimulați, unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care ni le putem oferi este permisiunea de a ne plictisi din nou.

Notă clinică

Acest material are scop exclusiv informativ și educațional și nu înlocuiește evaluarea sau intervenția unui specialist în sănătate mintală. Dacă dificultățile de concentrare, utilizarea compulsivă a telefonului sau sentimentul de suprasolicitare cognitivă afectează funcționarea zilnică, consultarea unui psiholog poate facilita identificarea mecanismelor implicate și dezvoltarea unor strategii eficiente de autoreglare și management al atenției.

Bibliografie

Baird, B., Smallwood, J., Mrazek, M.D., Kam, J.W.Y., Franklin, M.S. and Schooler, J.W. (2012) ‘Inspired by distraction: Mind wandering facilitates creative incubation’, Psychological Science, 23(10), pp. 1117–1122.

Csikszentmihalyi, M. (1996) Creativity: Flow and the Psychology of Discovery and Invention. New York: HarperCollins.

Eastwood, J.D., Frischen, A., Fenske, M.J. and Smilek, D. (2012) ‘The unengaged mind: Defining boredom in terms of attention’, Perspectives on Psychological Science, 7(5), pp. 482–495.

Immordino-Yang, M.H., Christodoulou, J.A. and Singh, V. (2012) ‘Rest is not idleness: Implications of the brain’s default mode for human development and education’, Perspectives on Psychological Science, 7(4), pp. 352–364.

Killingsworth, M.A. and Gilbert, D.T. (2010) ‘A wandering mind is an unhappy mind’, Science, 330(6006), p. 932.

Smallwood, J. and Schooler, J.W. (2015) ‘The science of mind wandering: Empirically navigating the stream of consciousness’, Annual Review of Psychology, 66, pp. 487–518.

Ward, A.F., Duke, K., Gneezy, A. and Bos, M.W. (2017) ‘Brain drain: The mere presence of one’s own smartphone reduces available cognitive capacity’, Journal of the Association for Consumer Research, 2(2), pp. 140–154.

Westgate, E.C. and Wilson, T.D. (2018) ‘Boring thoughts and bored minds: The MAC model of boredom and cognitive engagement’, Psychological Review, 125(5), pp. 689–713.