sorinnica.ro/intrebarea-pe-care-merita-sa-ti-o-pui-inainte-de-a-incepe-o-noua-toamna

Toamna are un fel aparte de a ne face să simțim că trebuie să o luăm de la capăt. Se termină vacanțele, copiii se întorc la școală, ritmul profesional se intensifică, calendarele se umplu din nou și, aproape fără să ne dăm seama, începem să ne facem planuri pentru următoarele luni. Este perioada în care ne spunem că vom fi mai organizați, mai disciplinați, mai productivi, mai atenți la noi.

Dar înainte de toate aceste promisiuni există o întrebare mai importantă, pe care poate că merită să ne-o punem înainte să începem o nouă toamnă:

„Mai vreau să continui să trăiesc în felul în care am trăit până acum?”

Nu este o întrebare despre nemulțumirea față de propria viață. Nici despre nevoia de a schimba totul. Uneori, răspunsul poate fi un „da” foarte simplu. Alteori însă, ceea ce descoperim este mai subtil: ne place destul de mult viața pe care o avem, dar nu ne mai place felul în care o trăim.

Poate că nu munca este problema, ci faptul că nu mai există nicio limită între muncă și timpul personal. Poate că nu familia ne obosește, ci faptul că încercăm să fim disponibili pentru toată lumea, tot timpul. Poate că nu avem prea multe obiective, ci prea multe obiective care au fost adunate în timp fără să mai verificăm dacă încă ne aparțin.

Începem adesea un nou sezon al vieții adăugând lucruri: încă un obiectiv, încă o rutină, încă un proiect, încă o activitate. Rareori ne gândim să eliminăm ceva.

Și poate că tocmai aici se află una dintre cele mai utile forme de dezvoltare personală: nu doar să te întrebi „Ce vreau să obțin?”, ci și „Ce nu mai vreau să continui?”

Există o presiune culturală subtilă de a transforma fiecare început într-o oportunitate de reinventare. Un nou an, o nouă lună, o nouă săptămână sau chiar o nouă toamnă devin pretexte pentru liste de obiective. Numai că viața nu devine automat mai bună pentru că lista este mai lungă.

În psihologie, nu toate obiectivele au aceeași semnificație pentru bunăstare. Cercetările din teoria autodeterminării fac diferența între obiective care exprimă interese și valori personale — precum dezvoltarea, relațiile semnificative sau contribuția — și obiective urmărite predominant pentru statut, imagine, bani sau aprobarea celorlalți. Conținutul obiectivelor și motivele pentru care le urmărim sunt relevante pentru felul în care această strădanie se leagă de starea de bine.

De aceea, înainte să îți stabilești obiectivele pentru toamnă, poate merită să verifici de unde vin ele.

Vrei să faci mai mult sport pentru că îți dorești să ai mai multă energie sau pentru că simți că „ar trebui” să arăți într-un anumit fel? Vrei să muncești mai mult pentru că îți place ceea ce construiești sau pentru că te temi că, dacă încetinești, vei rămâne în urmă? Vrei să înveți ceva nou pentru că ești curios sau pentru că simți că toți ceilalți au început deja?

Din exterior, aceste obiective pot arăta identic.

În interior, însă, pot însemna lucruri complet diferite.

Una dintre cele mai interesante întrebări pe care le putem pune despre un obiectiv este: „Dacă nimeni nu ar ști că fac asta, aș mai vrea să o fac?”

Întrebarea poate fi incomodă tocmai pentru că separă dorința de imaginea dorinței. Uneori descoperim că nu vrem neapărat rezultatul, ci ceea ce credem că acel rezultat va spune despre noi.

Toamna poate fi, astfel, un moment bun pentru o verificare a direcției, nu doar a disciplinei.

Poate că ai fost foarte disciplinat în ultimele luni. Ai muncit, ai rezolvat, ai bifat, ai fost disponibil, ai mers înainte. Dar faptul că ai reușit să duci toate acestea până la capăt nu înseamnă automat că trebuie să le duci în aceeași formă și mai departe.

Uneori, rezistența noastră este atât de mare încât confundăm capacitatea de a suporta ceva cu dovada că acel lucru ne face bine.

Poți suporta un program care te epuizează. Poți suporta o relație în care te simți permanent responsabil. Poți suporta să fii mereu ocupat. Poți suporta să spui „da” prea des. Dar întrebarea importantă nu este doar „Pot?”, ci „Mai vreau?”

Această diferență schimbă mult felul în care privim dezvoltarea personală.

Pentru că dezvoltarea nu înseamnă întotdeauna să îți mărești capacitatea de a face față. Uneori înseamnă să îți crești capacitatea de a alege.

Autonomia psihologică nu înseamnă să faci tot ce îți trece prin minte și nici să refuzi orice responsabilitate. Înseamnă să poți simți că acțiunile tale sunt asumate și în acord cu propriile valori, nu conduse predominant de presiune, vinovăție sau așteptările celorlalți. În teoria autodeterminării, autonomia, competența și relaționarea sunt considerate nevoi psihologice fundamentale asociate cu funcționarea și bunăstarea.

Poate că acesta este motivul pentru care uneori avem nevoie de o toamnă mai puțin spectaculoasă.

Nu trebuie să fie sezonul în care devii o versiune complet nouă a ta.

Poate fi sezonul în care îți dai voie să fii mai aproape de versiunea ta reală.

Poate renunți la o obligație care nu mai are sens. Poate îți protejezi două seri pe săptămână. Poate te întorci la un lucru care îți făcea plăcere înainte ca programul să devină prea aglomerat. Poate începi ceva nou, dar nu pentru că este „util”, ci pentru că îți trezește curiozitatea.

Poate, pentru prima dată după mult timp, nu mai încerci să îți optimizezi fiecare oră.

Este o idee care poate părea aproape contrară culturii productivității: nu orice spațiu gol trebuie umplut.

Unele perioade ale vieții au nevoie de mai multă construcție. Altele au nevoie de consolidare. Altele au nevoie de recuperare. Iar faptul că cineva din jurul tău se află într-o etapă de expansiune nu înseamnă că trebuie să fii și tu acolo.

Poate că toamna ta nu va arăta impresionant din exterior.

Poate vei munci mai puțin, vei petrece mai mult timp acasă, vei spune „nu” mai des, vei renunța la un proiect sau vei alege să nu începi nimic nou pentru o perioadă.

Și poate că exact asta va fi alegerea potrivită.

Există și o altă întrebare pe care merită să o luăm cu noi în această perioadă: „Ce vreau să simt mai des în următoarele luni?”

Nu „Ce vreau să am?”

Nu „Ce vreau să demonstrez?”

Ci „Cum vreau să mă simt?”

Mai liniștit? Mai prezent? Mai curios? Mai liber? Mai conectat? Mai competent? Mai viu?

Răspunsul poate schimba obiectivele pe care ți le stabilești. Dacă îți dorești mai multă liniște, poate că soluția nu este să înveți încă o tehnică de organizare, ci să elimini o obligație. Dacă îți dorești mai multă apropiere, poate că nu ai nevoie de încă o activitate, ci de o seară în care să fii cu adevărat prezent. Dacă îți dorești mai multă vitalitate, poate că nu ai nevoie de o transformare radicală, ci de câteva lucruri simple pe care să le poți menține.

Bunăstarea psihologică nu înseamnă doar să te simți bine în fiecare zi. Ea include și sentimentul că viața pe care o trăiești are sens, că poți acționa în acord cu tine, că te dezvolți și că ai relații care contează.

De aceea, o nouă toamnă poate fi mai mult decât un nou început.

Poate fi o recalibrare.

Să te uiți la ceea ce ai construit și să decizi ce merită păstrat. Să te uiți la ceea ce te obosește și să te întrebi dacă trebuie reparat, renegociat sau pur și simplu lăsat în urmă. Să te uiți la obiectivele tale și să vezi dacă încă exprimă cine ești acum sau dacă sunt doar promisiuni făcute de o versiune mai veche a ta.

Pentru că și noi ne schimbăm.

Un obiectiv care avea sens la 25 de ani poate să nu mai aibă aceeași valoare la 35. O ambiție care te-a ajutat într-o anumită perioadă poate deveni o sursă de presiune într-o altă etapă. Un „trebuie” care cândva te-a mobilizat poate ajunge, în timp, să te țină într-o viață care nu te mai reprezintă.

Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care merită să ne revizuim periodic direcția.

Nu pentru că am eșuat.

Ci pentru că avem voie să ne schimbăm.

Așa că, înainte să îți umpli agenda pentru noul sezon, înainte să îți faci lista de obiective și înainte să îți promiți că de data aceasta vei fi „mai bun”, oprește-te puțin.

Privește lunile care au trecut.

Ce ți-a făcut bine?

Ce te-a consumat?

Ce ai făcut doar din obișnuință?

Ce ai făcut pentru că îți doreai cu adevărat?

Ce ai amânat deși știi că este important?

Ce ai continuat doar pentru că îți era greu să renunți?

Și, mai ales:

„Dacă aș putea păstra din viața mea doar lucrurile care contează cu adevărat pentru mine, ce ar rămâne?”

Poate că răspunsul nu va fi spectaculos.

Poate vor rămâne câțiva oameni, câteva activități, câteva valori, câteva locuri și câteva lucruri simple.

Dar poate că exact acolo se află ceva important.

Nu întotdeauna avem nevoie de mai mult.

Uneori avem nevoie de mai puțin, dar de un „mai puțin” ales conștient.

Iar dacă noua toamnă ar putea să înceapă nu cu o listă de lucruri pe care trebuie să le faci, ci cu o întrebare, poate că aceasta ar merita să fie:

„Ce fel de viață vreau să construiesc în lunile care urmează — și ce pot opri din a face pentru a-i face loc?”

Poate că răspunsul nu îți va schimba toată viața.

Dar s-ar putea să schimbe felul în care intri în următoarea ei etapă.

Notă clinică

Nevoia de reorganizare și reflecție la începutul unei noi perioade este firească, însă schimbarea personală nu trebuie transformată într-o obligație permanentă de a deveni „mai bun”. Dacă sentimentul de nemulțumire, epuizare, lipsă de sens sau presiune personală persistă și afectează semnificativ funcționarea de zi cu zi, relațiile sau capacitatea de a lua decizii, poate fi utilă explorarea acestor dificultăți împreună cu un psiholog sau psihoterapeut.

Bibliografie

Deci, E.L. and Ryan, R.M. (2000) ‘The “what” and “why” of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior’, Psychological Inquiry, 11(4), pp. 227–268.

Kasser, T. and Ryan, R.M. (1996) ‘Further examining the American dream: Differential correlates of intrinsic and extrinsic goals’, Personality and Social Psychology Bulletin, 22(3), pp. 280–287.

Ryan, R.M. and Deci, E.L. (2017) Self-Determination Theory: Basic Psychological Needs in Motivation, Development, and Wellness. New York: Guilford Press.

Ryan, R.M. and Deci, E.L. (2019) ‘Brick by brick: The origins, development, and future of self-determination theory’, in Elliot, A.J. (ed.) Advances in Motivation Science. Vol. 6. Cambridge, MA: Elsevier, pp. 111–156.

Sheldon, K.M., Ryan, R.M., Deci, E.L. and Kasser, T. (2004) ‘The independent effects of goal contents and motives on well-being: It’s both what you pursue and why you pursue it’, Personality and Social Psychology Bulletin, 30(4), pp. 475–486.