sorinnica.ro/lucrul-pe-care-il-cauti-in-vacanta-s-ar-putea-sa-nu-fie-odihna

În fiecare an, odată cu apropierea concediului, mulți dintre noi începem să repetăm aceeași frază: „Abia aștept să mă odihnesc.” Ne imaginăm dimineți fără alarmă, seri fără graba de a răspunde la e-mailuri și zile în care agenda rămâne goală. Avem convingerea că, după câteva zile petrecute departe de responsabilitățile cotidiene, vom reveni acasă complet refăcuți.

Și totuși, nu puțini oameni descoperă un lucru surprinzător. Vacanța trece, fotografiile sunt frumoase, locurile vizitate au fost spectaculoase, iar programul a fost mult mai relaxat decât de obicei. Cu toate acestea, în interior persistă o senzație greu de explicat. Nu se simt cu adevărat odihniți.

Acest paradox este mai frecvent decât pare. Pentru că, de multe ori, ceea ce căutăm într-o vacanță nu este doar odihna fizică. Ceea ce căutăm este liniștea pe care nu am mai avut timp să o simțim, claritatea pe care am pierdut-o în ritmul alert al vieții și sentimentul că putem fi, măcar pentru câteva zile, mai aproape de noi înșine.

Există o diferență importantă între a nu face nimic și a te recupera psihologic. Corpul poate sta întins pe un șezlong, în timp ce mintea continuă să rezolve probleme, să planifice săptămâna următoare, să revadă conversații din trecut sau să anticipeze dificultăți care nici măcar nu au apărut încă. Din exterior pare odihnă. În interior, activitatea nu s-a oprit niciodată.

Psihologia vorbește tot mai des despre faptul că epuizarea nu este determinată exclusiv de volumul de muncă. Ea apare și atunci când petrecem prea mult timp fiind într-o stare continuă de adaptare, de vigilență și de reacție. Mintea noastră ajunge să funcționeze aproape permanent în modul „următorul lucru pe care trebuie să îl fac”.

În aceste condiții, vacanța nu rezolvă automat problema. Schimbăm decorul, dar nu schimbăm modul în care ne raportăm la noi înșine. Luăm cu noi aceleași griji, aceleași standarde imposibil de atins și aceeași dificultate de a rămâne în prezent.

Poate ai observat și tu acest lucru. Ajungi într-un loc deosebit, privești marea, muntele sau un oraș nou și, în loc să fii cu adevărat acolo, simți impulsul de a fotografia totul, de a verifica telefonul sau de a planifica următoarea activitate. Parcă și liniștea trebuie „optimizată”.

Nu este un semn că faci ceva greșit. Este efectul unei vieți în care atenția noastră a fost antrenată să se mute permanent dintr-un stimul în altul. După luni întregi petrecute într-un ritm accelerat, mintea nu încetinește la simpla apariție a concediului. Ea are nevoie de timp pentru a înțelege că nu mai este obligată să alerge.

Poate că adevărata nevoie din spatele dorinței de vacanță este alta. Nu vrem doar să dormim mai mult. Vrem să nu mai simțim presiunea continuă de a demonstra, de a produce, de a răspunde, de a performa sau de a fi disponibili pentru toată lumea.

În viața de zi cu zi devenim, fără să ne dăm seama, foarte eficienți în a avea grijă de responsabilități și din ce în ce mai puțin pricepuți în a avea grijă de propria viață interioară. Trec zile întregi fără să ne întrebăm ce simțim cu adevărat, ce ne lipsește sau ce ne încarcă emoțional. Funcționăm bine, dar nu ne mai ascultăm.

Vacanța creează uneori primul spațiu în care aceste întrebări revin. Tocmai de aceea, pentru unii oameni, concediul poate fi surprinzător de inconfortabil. Când zgomotul exterior se reduce, încep să se audă gândurile pe care le-am amânat luni întregi. Apar întrebări despre sens, despre relații, despre oboseala acumulată sau despre alegerile pe care le facem în fiecare zi.

Nu este neobișnuit ca în vacanță să simțim mai intens anumite emoții. De fapt, acesta poate fi un semn că sistemul nostru nervos începe să iasă din starea de alertă permanentă și își permite, în sfârșit, să proceseze ceea ce până atunci fusese împins în fundal.

Din acest motiv, poate că nu avem nevoie de o vacanță perfectă, ci de una suficient de lentă încât să putem observa ce se întâmplă în interiorul nostru. Nu fiecare moment trebuie umplut cu obiective, excursii sau experiențe spectaculoase. Uneori, cele mai valoroase momente sunt cele în care nu se întâmplă aproape nimic.

O cafea băută fără grabă. O plimbare fără destinație. O carte citită fără sentimentul că trebuie terminată repede. Privitul mării fără să simțim nevoia de a scoate telefonul din buzunar. Sunt gesturi simple, dar ele refac o abilitate pe care mulți dintre noi am pierdut-o: capacitatea de a fi prezenți.

Psihologii folosesc adesea termenul de recuperare psihologică pentru a descrie procesul prin care mintea își reface resursele după perioade prelungite de solicitare. Această recuperare nu depinde doar de numărul zilelor libere, ci și de calitatea experienței pe care o avem în acele zile. Dacă rămânem conectați la aceleași surse de stres, refacerea este incompletă.

Un alt lucru pe care îl căutăm fără să îl numim este permisiunea de a nu fi productivi. Trăim într-o cultură în care valoarea personală este asociată frecvent cu eficiența. Chiar și timpul liber ajunge să fie evaluat în funcție de câte locuri am vizitat, câte activități am bifat sau câte fotografii am postat.

Dar omul nu este un proiect care trebuie optimizat în fiecare clipă.

Există o formă de sănătate psihică ce începe exact în momentul în care încetăm să transformăm fiecare experiență într-o performanță. Atunci când putem să stăm pe o bancă fără vinovăție, să privim norii fără un scop precis sau să alegem să nu facem nimic extraordinar, începem să recuperăm ceva esențial: libertatea de a exista fără presiunea continuă a eficienței.

Poate că vacanța este și o ocazie de a observa ce ne lipsește în restul anului. Dacă singurele momente în care respirăm cu adevărat sunt cele două săptămâni de concediu, problema nu este doar lipsa vacanțelor. Este felul în care ne-am construit viața de zi cu zi.

Poate că avem nevoie de mai multe pauze autentice în timpul anului. De seri fără ecrane. De dimineți începute fără grabă, atunci când este posibil. De plimbări fără căști în urechi. De conversații care nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci apropierea de oamenii importanți pentru noi. De cincisprezece minute în care să nu producem nimic, ci doar să fim.

Paradoxal, oamenii care reușesc să își creeze astfel de spații pe parcursul întregului an nu mai simt aceeași presiune ca vacanța să repare tot ceea ce ultimele unsprezece luni au consumat.

Poate că lucrul pe care îl cauți în vacanță nu este odihna. Poate cauți să îți amintești cum este să nu te grăbești. Cum este să nu fii evaluat. Cum este să nu fii întrerupt din cinci în cinci minute. Cum este să îți asculți propriile gânduri fără zgomotul permanent al lumii.

Iar dacă vei găsi toate acestea, este foarte posibil să descoperi că nu doar concediul s-a schimbat.

S-a schimbat felul în care te întorci din el.

Pentru că adevărata recuperare nu începe atunci când schimbăm destinația de vacanță. Ea începe atunci când schimbăm relația pe care o avem cu timpul, cu atenția și cu propria noastră viață interioară.

Notă clinică

Oboseala persistentă nu este întotdeauna rezultatul unui număr insuficient de ore de somn. În multe situații, ea reflectă suprasolicitare cognitivă, stres cronic, epuizare emoțională sau dificultatea de a ieși dintr-o stare de activare continuă. Dacă senzația de epuizare persistă în ciuda perioadelor de odihnă, este însoțită de anxietate, iritabilitate, lipsa plăcerii, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare, este recomandată o evaluare realizată de un psiholog clinician sau de un medic, pentru identificarea cauzelor și stabilirea intervenției adecvate.

Bibliografie

Csikszentmihalyi, M. (1990) Flow: The Psychology of Optimal Experience. New York: Harper & Row.

Kabat-Zinn, J. (2013) Full Catastrophe Living. Revised edn. New York: Bantam Books.

Maslach, C. and Leiter, M.P. (2022) The Burnout Challenge: Managing People’s Relationships with Their Jobs. Cambridge, MA: Harvard Business Review Press.

Neff, K.D. (2011) Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself. New York: William Morrow.

Ryan, R.M. and Deci, E.L. (2017) Self-Determination Theory: Basic Psychological Needs in Motivation, Development, and Wellness. New York: Guilford Press.

Sonnentag, S. and Fritz, C. (2007) ‘The Recovery Experience Questionnaire: Development and validation of a measure for assessing recuperation and unwinding from work’, Journal of Occupational Health Psychology, 12(3), pp. 204–221.

Siegel, D.J. (2020) The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are. 3rd edn. New York: Guilford Press.